Plictiseala unui curs de vorbire
Intrebarile, total justificate, pe care le primesc de la cei ce se gandesc sa inceapa un curs, numiti-l cum vreti, de vorbire, de dictie, de oratorie, sau de public speaking, m-au facut sa "ma sucesc" in legatura cu ce vroiam sa scriu. Am ceva ganduri "pe teava", destul de "picante", dar politetea fata de Dv, cei ce mi-ati scris ma obliga sa raspund.
Am fost intrebat cat dureaza cursurile pe care le sustin. Greu de spus. De fapt imposibil, pentru ca fiecare dintre noi suntem atat de diferiti in comunicare. Incerc sa fiu delicat dar poate nu e cazul 
Adica fiecare avem defectele noastre de vorbire, de atitudine, de gestica si de asemenea, talentele noastre in aceste directii de expresie. Amestecate unele cu altele. Asa cum spunea Sorescu, perfecti sunt doar actorii 
(nici pe departe!!).
Avem inhibitii instalate in decursul multor ani. Aceste inhibitii, combinate cu obiceiuri proaste in comunicare, determina defecte de vorbire sau de miscare la nivel de reflex. Aceste reflexe trebuiesc constientizate si schimbate cu alte reflexe ce se instaleaza cu viteza proprie fiecaruia din noi. Pe scurt "you can't teach an old dog new tricks"! Ca tot imi scrie lumea in engleza
Poate ca e mai bine sa spun clar ca lucrez cu materialu' clientului. Perseverenta este prima regula. Uneori cea mai importanta. Si ca sa va conving, am sa va povestesc, evident fara nici un nume, despre o fata care a venit acum cativa ani la mine sa lucreze, asta dupa ce realizase un interviu cu mine la radioul la care lucra. Acum ii pot spune ca m-am luat cu mana de cap. Poseda o inabilitate de a-si controla vocea si vorba cum nu mai vazusem. Cu o rabdare pe care nu-mi imaginam ca cineva o are (nici ea, nici eu) am gasit impreuna drumul prin care ea sa-si controleze vorbirea.
Cred ca daca vreodata voi vrea sa scriu un manual pentru cursurile mele, voi descrie drumul pe care l-am strabatut pana cand vocea, dictia (articularea imi place mie sa spun), muzicalitatea vorbirii, fluxul respiratiei acestei fete tenace au devenit reflex. Un nou reflex. Acum lucreaza in RRA.
Am momente cand sunt mandru de mine. Rare...
Va doresc multa rabdare in ceea ce vreti sa obtineti important,
AA
September 22nd, 2011 - 13:31
Clar lucru ca nimic nu se intampla pur si simplu. Cu totii avem defecte, create pe tipare induse de mediul in care ne-am dezvoltat. Perseveranta e esentiala in momentul in care ne dorim ceva, mai ales cand realizam ca, dintr-un motiv sau altul, trebuie sa facem schimbari esentiale si sa modificam modul in care comunicam. Inteleg din ceea ce spui ca nu exista o “reteta rapida” pentru aceasta transformare si prin urmare rezultatele apar ca urmare a unui efort sustinut, asistat de catre un trainer cu experienta. Cunosc din pacate prea multi oameni cu mare nevoie de ajutor, macar prin prisma functiilor pe care le detin dar care, din motive care imi scapa, nu sunt dispusi / capabili sa isi redefineasca stilul de comunicare. Bravo pentru cei care au reusit!
September 22nd, 2011 - 21:48
tot citind mi-am dat seama ca exista corporatii mari in Romania, in care sunt diversi, in diverse functii, si care se vaita pe la coltul intreprinderii ca nu se pot impune in fata subordonatilor/ colegilor, ca ideile lor si strategiile pe care se chinuie sa le implementeze nu sunt insuflate destul de clar, …. si atunci ma intreb, nu este oare o problema de exprimare, de gestica, de constientizare si asumare a cuvintelelor care le ies pe gura? Banuiesc ca desi nu face parte din arta oratorica tot ar trebui sa ii invete cineva CE SA FACA CU MAINILE
September 23rd, 2011 - 17:08
Culmea e ca nu trebuie sa faci nimic cu ele. Trebuie doar sa le lasi in pace, ca fac ele singurele. Dar asta e o treaba delicata si nu se obtine usor.
September 23rd, 2011 - 09:52
Vai, ca bine zici, Irina. Intr-o astfel de mare corporatie, unde am lucrat cativa ani, am intalnit un CEO care, cand se exprima, batea aerul cu mainile de ziceai ca vrea sa isi ia zborul…
. Evident ca, in loc sa creeze efectul pe care si-l dorea, adica sa sublinieze si sa intareasca prin gestica ideile care ii ieseau pe gura cu scopul de a se impune, nu reusea sa fie decat RIDICOL. In sedintele de coordonare te simteai spectator la circ, intr-un numar cu maimute…. Sa mai zica cineva ca nu se distreaza la servici!