Fuga dupa si de stare
Am avut o copilarie tarzie traumatizata!! (cand aveam abia 19 anisori... 
)
Proaspat iesit din armata, unde credeam ca le-am auzit pe toate!!!, am nimerit in IATC. Marturisesc ca din zece cuvinte pe care le scoteam pe gura unu era cu P, M, F sau C... A facut soc mama cand m-am intors acasa. Nu luasem la facultate si am facut-o lunga (armata... 
), un an si patru luni, printre cei mai de soi intelectuali ai tarii. Ce sa mai zic, am devenit barbat. Dar asta-i alta mancare de peste...
Ma credeam un batran lup de mare in stare sa digere si pietre. N-am stiut ca teroarea poate capata forme atat de inocente precum cele practicate in scopuri pedagogice in Facultatea de Teatru. Intre peretii "cazarmei" din Matei Voievod am gasit o ceata de studenti nevrozati de un cuvant. Starea!!!
N-am sa uit privirea fixa si tremurul muschilor cu certa aparenta patologica ce insoteau cautarea disperata a Starii. N-o gasea nimeni, dar toti o cautau. Recunosc ca am luat si eu o portie zdravana din acest sport. Doar nu degeaba a scris nenea ala, Gustave le Bon, Psihologia maselor. Cautam starea asa cum cautam sa levitez pe la 14 ani cand faceam yoga dupa o cartulie furata din biblioteca maica-mi. Multa vreme am zacut pe parchet cu ochii-n tavan pana vedeam stele verzi....
Am mai pomenit pe undeva prin posturi (sunt muuulte si nu mai stiu in care ) despre aceasta perioada in care cautam adevarul, firescul, naturaletea, STAREA... Acum ma amuz pe tema asta, dar cautarea asta, pe unii i-a costat mult. M-ar fi costat si pe mine daca destinul nu mi-ar fi scos in cale oameni providentiali.
Dinu Manolache m-a socat cand mi-a spus: Cu calm. Lasa talentul, ca daca e, o sa se vada.
A fost momentul meu e referinta pentru tot ce a urmat.
Tu bi contiuad
AA